El s-a odihnit acolo, deasupra fetelor care plângeau o clipă, lăsând muşchii spasmani ai nemernicului ei să-i treacă fiecare picătură. Chiar și în timp ce se străduia să-și tragă răsuflarea, mâinile lui erau încă peste tot pe cadrul ei minion, cuprinzând și frământându-i sânii mici, explorând faldurile păsăricii ei acum ude. Ea nu se mai zbătu, ci zăcea acolo învinsă, urlăind inima ei mică, cu lacrimi picurând pe fața celeilalte fete. După o clipă, el și-a sprijinit mâinile de spatele ei și a început să iasă încet, trăgând și de țipetele ei de durere. „Oh, lasă-ți de plâns!” se răsti el...
967 Vizualizari
Likes 0